Reglementarea situației juridice pentru copiii născuți din relații de comuniune consensuală (concubinaj)

În zilele noastre, tot mai multe cupluri aleg să formeze o familie fără a se căsători. Această decizie poate fi influențată de diverse motive, cum ar fi libertatea de a alege, evitarea formalităților sau asumarea unui angajament financiar.

Concubinajul nu este reglementat legal în România. Cu toate acestea, atunci când vine vorba despre copii, există implicații legale care trebuie luate în considerare, pentru binele acestora.

Conform Codului Civil, articolul 505, aliniatul 2, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc (adică nu locuiesc împreună), modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de judecată, fiind aplicabile, prin asemănare, dispozițiile privitoare la divorț.

Acest lucru înseamnă că, în cazul în care părinții se despart și nu mai formează un cuplu, custodia copilului trebuie stabilită printr-o hotărâre judecătorească, fără a putea fi încheiată o convenție notarială.

Chiar dacă părinții se înțeleg cu privire la toate aspectele privind copilul, este necesar existe o hotărâre judecătorească care să dispună modul de exercitare al autorității părintești față de minor.

Astfel, se depune o cerere la judecătorie de către unul dintre părinți, acesta având calitate de reclamant. Celălalt părinte, în calitate de pârât, își va expune pretențiile sau, după caz, va spune că este de acord cu acțiunea reclamantului.

Instanța va pronunța o hotărâre care va stabili custodia copilului, locuința (la care părinte va locui) și pensia alimentară.

Se poate stabili, prin același proces, un program de vizitare pentru părintele nerezident (adică părintele la care nu locuiește copilul).

În practica mea ca avocat de dreptul familiei, am observat că este dificil pentru clienți să accepte că trebuie să ajungă în fața instanței chiar dacă ei se înțeleg asupra situației copilului. Termeni juridici, precum „reclamant” și „pârât”, pot crea tensiuni între părinți, chiar dacă aceștia sunt de acord în privința copilului lor.

Am instrumentat numeroase dosare în care părinți necăsătoriți au dorit să reglementeze, din punct de vedere juridic, situația copiilor lor. O hotărâre judecătorească are autoritate judecătorească și clarifică lucrurile în ceea ce privește drepturile și obligațiile părinților.

Într-un caz concret, un cuplu, care avea un copil împreună, s-a decis să se separe. Au stabilit verbal ca minorul să rămână cu mama, iar tatăl să achite pensia de întreținere și să aibă program de legături personale cu minorul când dorește.

După câteva luni, tatăl nu a mai achitat pensia de întreținere, astfel că mama s-a aflat în situația în care nu a avut cum să îl determine pe tată să își achite obligația financiară față de copil. A deschis proces în instanță împotriva tatălui. Instanța a hotărât ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți, locuința minorului să fie la mamă, iar tatăl să achite o pensie de întreținere începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată. De e important acest aspect?

Să spunem că am introdus cererea în ianuarie 2022, iar instanța s-a pronunțat în august 2022. Prin urmare, tatăl este obligat la plata pensiei alimentare începând cu luna ianuarie 2022, când am introdus cererea de chemare în judecată. Pentru lunile anterioare introducerii acțiunii, când el nu a achitat pensia de întreținere, nu există nici un temei legal pentru a fi obligat la plată.

Iată un aspect important legat de existența sau nu a unei hotărâri judecătorești pentru un copil ai cărui părinți nu sunt căsătoriți.

Avocat Andreea Saveli